CSM contestă noul proiect de lege al salarizării, invocând discrepanțe salariale între magistrați și alte funcții publice
Secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) a reacționat în urma consultării programate pentru joi, 20 august 2026, la Palatul Cotroceni, referitoare la proiectul legii salarizării personalului plătit din fonduri publice.
CSM subliniază că orice modificare a legislației salarizării trebuie să respecte rolul justiției într-o societate democratică și să asigure un echilibru între autoritatea judecătorească și celelalte puteri ale statului. Secția pentru procurori consideră că formula de coeficienți de salarizare vehiculată în spațiul public se îndepărtează în mod flagrant de acest echilibru necesar.
Reprezentanții procurorilor afirmă că reconfigurarea sistemului de salarizare ar trebui să implice consultarea efectivă a tuturor categoriilor vizate. CSM a precizat că nu a fost consultat în mod efectiv în acest proces.
Procurorii contestă orice diferențiere între salariile judecătorilor și ale procurorilor, argumentând că ambele categorii au aceleași condiții de admitere și promovare, fiind supuse acelorași reglementări de interdicții și incompatibilități. Aceștia avertizează că orice altă abordare ar putea crea o „ierarhie artificială” între magistrați.
CSM a semnalat că, deși proiectul de lege se află în circuitul public, problemele acestuia nu se limitează doar la veniturile magistraților, ci vizează și „poziționarea constituțională a puterii judecătorești” față de celelalte autorități ale statului.
Un exemplu menționat de CSM este cel al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ar avea un coeficient salarial de 6,15, în timp ce consilierul prezidențial și liderii grupurilor parlamentare ar avea coeficientul 6,50, iar miniștrii și secretarii Camerelor Parlamentului ar avea coeficientele 6,45 și 6,50.
CSM consideră că o astfel de clasificare este greu de justificat, având în vedere că funcțiile respective nu reprezintă niveluri superioare de autoritate, în contrast cu cea a președintelui Înaltei Curți.
Consiliul a menționat și discrepanțele în salariile magistraților față de cei din administrația publică. Un judecător al Înaltei Curți cu vechime maximă ar urma să aibă un coeficient de 5,50, sub cel al primarului general al Capitalei, stabilit la 6,50.
Un judecător de judecătorie cu o vechime între 15 și 20 de ani ar avea un coeficient de 4,22, în timp ce primarul unei comune cu mai puțin de 10.000 de locuitori ar avea un coeficient de 4,35.
CSM a subliniat că magistrații nu beneficiază de sporuri sau sume forfetare în aceeași măsură ca alte categorii bugetare, menționând sporul de 40% prevăzut pentru anumite categorii de funcționari publici prin proiectul de lege.
CSM consideră că aceste diferențe salariale reflectă „o opțiune de poziționare instituțională”, plasând autoritatea judecătorească într-o poziție inferioară față de diverse funcții din puterea executivă, legislativă sau administrația publică locală.
Consiliul subliniază că o abordare de acest tip nu este doar o problemă bugetară, ci transmite un mesaj despre poziția inferioară a puterii judecătorești în arhitectura statului, în contextul în care Constituția garantează separația și echilibrul puterilor.
CSM afirmă că o salarizare adecvată a judecătorilor și procurorilor nu constituie un privilegiu, ci o garanție a statutului lor și, implicit, a independenței justiției. Consiliul a menționat că, începând din iulie 2025, statutul magistraților a fost supus unor intervenții legislative succesive și unei „ample retorici publice ostile magistraturii”, iar actualul proiect de salarizare riscă să reprezinte o nouă etapă în procesul de diminuare a garanțiilor statutare.
CSM a anunțat că va utiliza „toate instrumentele instituționale și mijloacele legale” pentru apărarea statutului constituțional al judecătorilor și procurorilor și pentru menținerea echilibrului dintre puterile statului. CSM solicită ca orice viitoare reglementare privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice să respecte poziția constituțională a autorității judecătorești, echilibrul dintre puteri și garanțiile necesare independenței justiției.
