SUA își concentrează atenția asupra energiei nucleare în Arabia Saudită
America va dezvolta un program nuclear civil în Arabia Saudită, deoarece încearcă să lege regatul de orbita sa de securitate, oferindu-i în schimb cheia celei mai disputate tehnologii din lume.
Contextul actual nu putea fi mai tensionat. Pe de o parte, Iranul continuă să îmbogățească uraniul la niveluri extrem de apropiate de cele necesare pentru producerea unei arme nucleare, sfidând sancțiunile internaționale și supravegherea Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA).
Pe de altă parte, Arabia Saudită, sub conducerea de facto a prințului moștenitor Mohammed bin Salman, a avertizat în mod repetat că, dacă Teheranul obține bomba atomică, Riadul va fi obligat să urmeze imediat același drum pentru a-și asigura supraviețuirea. Totuși, din perspectiva Washingtonului, miza depășește riscurile imediate de proliferare.
Dacă Statele Unite ar fi refuzat să ajute Arabia Saudită să își construiască reactoarele nucleare, Riadul nu ar fi renunțat la proiect. Dimpotrivă, ar fi apelat imediat la companiile de stat din China (CNNC) sau din Rusia (Rosatom), care sunt mai mult decât dornice să construiască infrastructură critică în Golf.
Pentru SUA, pierderea acestui contract ar fi însemnat pierderea definitivă a pârghiilor de control asupra viitorului nuclear al regiunii. Prin asumarea rolului de partener principal, Washingtonul se asigură că tehnologia utilizată va fi de proveniență americană, că standardele de siguranță vor fi monitorizate și, cel mai important, că Arabia Saudită va rămâne dependentă de lanțurile de aprovizionare și de expertiza tehnică din Occident pentru următoarele decenii.
Cea mai mare îngrijorare a comunității internaționale și a experților în securitate nucleară este legată de așa-numitul „Standard de Aur” al acordurilor nucleare civile. Acordul 123 din legislația SUA cere explicit țării partenere să renunțe la dreptul de a îmbogăți uraniu pe propriul teritoriu și de a reprocesa combustibilul uzat – cele două metode tehnologice prin care un program civil poate fi transformat rapid într-unul militar.
Cu toate acestea, Arabia Saudită a refuzat constant să accepte o astfel de interdicție. Compromisul diplomatic spre care se îndreaptă SUA este unul extrem de delicat: permiterea unei infrastructuri civile, dar cu monitorizare strictă de la distanță sau controlul american direct asupra facilităților de îmbogățire.
Pericolul ascuns rămâne însă uriaș. Odată ce o națiune dobândește know-how-ul tehnic, trecerea de la faza civilă la cea militară devine o chestiune de voință politică și de timp. Tentația Riadului de a folosi acest program ca o poliță de asigurare militară va fi constantă și greu de controlat.
În final, decizia Statelor Unite de a dota Arabia Saudită cu tehnologie nucleară civilă în plină confruntare cu Iranul este o manifestare a realismului politic dus la extrem. Washingtonul a pus în balanță un risc ipotetic de proliferare pe termen lung și un risc cert și imediat de pierdere a influenței strategice în fața Chinei și Rusiei.
