Guvernul răspunde după pierderea procesului cu Înalta Curte și îndreaptă atenția către viitorul premier
Înalta Curte de Casație și Justiție a câștigat definitiv, joi, procesul împotriva Guvernului și Ministerului Finanțelor privind plata unor restanțe salariale ale magistraților, în valoare de aproximativ 5 miliarde de lei, echivalentul unui miliard de euro.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Ioana Dogioiu, transmite faptul că Executivul a încercat să evite pe toate căile această situație, dar nu se poate aloca suma pentru că Guvernul este interimar. „Guvernul Bolojan a încercat să evite această situație prin toate căile legale de atac, inclusiv la CCR. Guvernul interimar nu poate face rectificare bugetară, deci nu poate aloca suma.”, arată un comunicat al Guvernului.
Decizia este definitivă și pune presiune asupra viitorului Cabinet condus de Luca Niculescu, care, dacă va primi votul de încredere al Parlamentului, va trebui să gestioneze obligațiile financiare rezultate din acest litigiu.
Guvernul are un termen de 10 zile. Penalitățile pot crește factura. Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază importanța respectării hotărârilor judecătorești definitive și a obligațiilor salariale ale statului, afirmând că acestea sunt imperative constituționale, nu opțiuni ale puterii executive.
Decizia instanței reafirmă un principiu fundamental al statului de drept: obligațiile stabilite prin lege și consacrate prin hotărâri judecătorești definitive trebuie executate de autoritățile publice, fără tergiversări nejustificate și fără subordonarea respectării legii unor considerente de oportunitate politică sau bugetară.
Astăzi, 15 octombrie 2026, Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a soluționat definitiv litigiul dintre ordonatorul principal de credite responsabil de bugetul instanțelor judecătorești, pe de o parte, și Guvernul României, respectiv Ministerul Finanțelor, pe de altă parte, având ca obiect îndeplinirea obligațiilor legale privind asigurarea resurselor bugetare necesare achitării unor drepturi salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive.
Decizia menționează că statul nu poate recunoaște o datorie prin propriile acte normative și, în același timp, să refuze asigurarea resurselor necesare pentru executarea acesteia, o astfel de conduită fiind împotriva legalității și a autorității hotărârilor judecătorești definitive.
Deși necesarul de fonduri a fost fundamentat și solicitat de ordonatorul principal de credite, obligațiile care reveneau autorităților executive în temeiul legislației finanțelor publice și al actelor normative de eșalonare nu au fost îndeplinite. Înalta Curte subliniază că respectarea Constituției, a legii și a hotărârilor judecătorești definitive nu este condiționată de voința politică a Guvernului.
Executarea hotărârilor judecătorești nu reprezintă o concesie făcută de Guvern și nici un beneficiu acordat discreționar unor categorii profesionale. Ea constituie o obligație juridică inerentă statului de drept și o garanție efectivă a drepturilor recunoscute cetățenilor.
În acest context, Înalta Curte consideră necesară clarificarea dimensiunii reale a litigiilor privind drepturile salariale din sectorul public. Datele statistice relevă că peste 400.000 de persoane din toate familiile ocupaționale au solicitat în instanță recunoașterea unor drepturi salariale.
Aceste cifre demonstrează fără echivoc că litigiile privind drepturile salariale nu constituie o problemă exclusivă a sistemului judiciar, ci reflectă o disfuncționalitate sistemică a cadrului normativ și a conduitei autorităților publice în raport cu propriile obligații legale.
Înalta Curte a solicitat alocarea fondurilor necesare stingerii obligațiilor restante față de personalul instanțelor, în exercitarea atribuțiilor sale legale și în vederea asigurării executării titlurilor executorii existente. Decizia pronunțată astăzi este definitivă și executorie, iar obligațiile stabilite prin aceasta trebuie îndeplinite de autoritățile competente, în condițiile legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție reafirmă că autoritatea puterii judecătorești, efectivitatea drepturilor recunoscute de instanțe și respectarea principiului separației puterilor în stat nu pot fi subordonate unor decizii administrative discreționare. Respectarea drepturilor recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive nu poate fi înlocuită prin retorică publică, iar disciplina bugetară nu poate fi invocată pentru a justifica neexecutarea legii.
